~Capitolul 5-Breaking~

–Hmm…Jade!a spus împingând-o.O ţinea de umeri,iar privirea îi era ţintită în podea.

–Ce e?Nu a fost destul de bun,sau ce?

–Nu…nu poţi face asta.Trebuie să pleci.

–Dar.. .

–Acum!se răsti la ea.

L-a privit în ochi.De ce făcea asta?A oftat lung,şi-a plimbat mâna pe frunte şi luându-şi haina,s-a întors pe vârfuri şi s-a dus spre uşă.S-a oprit chiar în faţa ei şi îndreptându-se de spate a spus:

–Ne vedem la următorul cec,ăla nu mai e bun din câte văd.

Holul liniştit şi sumbru adăpostea ecourile tocurilor ei.Când a coborât scările şi după ultima treaptă a păşit pe podeaua imensei săli de petreceri,a putut observa cum pe terasă se contura o siluetă întunecată.A pândit-o să vadă care e treaba şi a observat că era Eva.Femeia asta nu se supunea,nu?

Preţ de o clipă,gândurile i-au scăpat de sub control.O privea în toată splendoarea ei misterioasă,cum vălurile negre de mătase ale rochiei până la genunchi o înconjurau,şi se întreba oare cum a fost să fii soţia lui Devin.Profilul ei perfect,sprâncenele perfect conturate,buzele pline şi cărnoase,părul negru şi buclat care acum zburda răzleţ,genele lungi şi dese,ochii verzi şi plini de pasiune.Ce naiba,a văzut cum îl privea.Ce face?A spus că va lupta dar…pentru ce?

Oare ce s-a întâmplat între el şi zeiţa din faţa ei de totul s-a dărâmat?Inima îi bătea cu putere în piept parcă vrând să alerge spre ea şi să o implore să o înveţe cum să-l cucerească pe acel bărbat atât de cald dar închis şi aruncat într-o temniţă adâncă.

Şi-a plecat privirea spre vârfurile pantofilor şi s-a lovit în sinea ei în cap.Cum a putut crede,chiar şi pentru o secundă că un bărbat ca…el o poate  place.Idioată,idioată,idioată!!!A înghiţit în sec iar când a vrut să plece,a auzit:

–Deja pleci cu coada între picioare?

–Poftim?a spus întorcându-şi faţa spre Eva,care o privea cu un pahar de băutură în mâna stângă.Pe inelar se putea observa lejer inelul de aur cu diamante încrustate pe el,probabil primit ca inel de logodnă de la el.

–Jade,fetele ca tine nu au ce căuta aici.Uită-te puţin la tine.Nu te încadrezi în peisajul ăsta,nu te potriveşti aici nici în ruptul capului.Cel mai bine e să termini tot de acum,înainte să fie prea târziu şi ca feţişoara asta drăguţă să se piardă de tot.

A privit-o cum îşi mişcă indexul pe linia bărbiei ei.O privea în ochi iar verdeaţa ochilor ei o ardea.Nu ştia ce să facă,să înceapă să plângă sau să o înfrunte?Oricum,indiferent de ce alegere ar fi făcut,tot ea avea să iasă şifonată din asta.

–Hei ochi albaştrii.Ţi-ai pierdut piuitul?a întrebat rânjind victorioasă.Chicotele ei răsunând în toată sala.

–Ne mai vedem,dră.Jones.a spus şi s-a îndreptat direct spre uşile mari de sticlă.În spatele ei,vocea Evei o înjunghia ca un pumnal încins.

–Ne mai vedem?!Jade,nu te apropia prea tare de Soare că vei cădea,rău de tot!

Răsul umplu gura perfectă a Evei care da pe gât băutura uşor verziue din pahar.Îi plăcea să zdrobească oameni,iar Jade era tipul fetei pe care o putea distruge uşor.”Fetele trebuie să fie frumoase şi proaste”.Cuvintele spuse de mama ei îi răsunau şi acum în minte iar de nervi,zdrobi paharul de gresia sălii.Genunchii i se înmuiaseră iar podeaua rece îi cuprinse picioarele.Mâna ei stângă se izbise de podea,exact pe cioburi,iar acum,puritatea diamantelor ce încununau degetarul ei fuse distrusă de amăreala sângelui.Ridicase mâna până în dreptul smaraldelor ei care îşi pierduseră din strălucire.

–La naiba Eva!se auzi vocea lui Devin din capătul scărilor.Din câţiva paşi,era lângă ea,ţinând-o de mâna care mustea a sânge.

Uşa se trânti în urma ei iar după câţiva paşi făcuţi în grabă,simţi cum picioarele i se împleticesc iar genunchii îi sunt strîpunşi de pietrişul dur de pe alee.Lacrimile fierbinţi îi sfâşiau obrajii,iar cu podul palmei a încercat să şi le oprească.Firele aurii ondulate îi se pliau pe faţă,rimelul întinzândui-se pe obrajii cândva rumeni.

Îşi făcea mai mult rău încercând să urce spre infinit.Privea dezgustată casa pe care spiritul Evei puse stăpânire.Devin aparţinea lumii mari,pline de strălucire şi faimă,iar ea nu-i putea oferi asta.Totul a fost doar o încercare a unei afaceri care spre fericirea lui Devin,a căzut.Cel puţin nu vor mai afla unul de celălalt tot restul vieţii.

Se ridică cu greu dar reuşi să facă câţiva paşi până la ieşirea din curte.Îşi mai aruncă odată privirea spre casă şi cu ochii împăienjeniţi păşi în stradă fără să se asigure.Tot ce mai auzise a fost claxonul maşinii de lux şi strigătele trecătorilor.