Capitolul3.Another way to die

M-a izbit cu spatele de peretele de sticla al holului.Cu o mana ma strangea de gat si in cealalta tinea un cutit.Eram constienta ca suntem o tinta pentru jefuitori insa eram pentru prima data in situatia asta.Am inchis ochii de frica si m-a intrebat agitat:

–Unde e?!

–Ce sa fie?!am tipat la el la fel de speriata.Atunci ma impinse si mai tara incat nu am mai putut respira.Usa de la intrare se deschise din nou si in prag statea Tyler stapan pe emotiile sale.Cand cel care intrase peste mine si-a dat seama mi-a infipt lama cutitului in abdomen si a incercat sa fuga,insa Tyler se luase dupa el.Am cazut jos,lasand pe peretele de sticla o dara de sange si mi-am pierdut constiinta auzind un ragnet urmat de un tipat,speram sa fie al celui ce intrase in camera.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Am deschis ochii si eram in camera,intinsa in pat.In toata casa auzeam ecoul vocii lui Tyler,vorbea la telefon.M-am dat jos din pat tragand cu ochiul in oglinda.De ce nu chemase salvarea?Intrebarea ma punea pe ganduri si mi-am ridicat camasa transparenta de plaja.Eram bandajata insa sangele incepuse sa patrunda prin tifon.Am pasit atenta si cu pasi marunti pe parchetul lucios al casei pana am ajuns in living,unde era si Tyler.Dupa ce a inchis telefonul,m-a zarit stand rezemata de arcada ce ducea in hol.

–De ce te-ai dat jos?ma intreba venind repede spre mine ca sa ma ajute sa ma asez pe canapea.

–Nu suport spitalele,nici macar ingrijirile la domiciliu.i-am spus scapand un mic sunet din cauza durerii.Atunci s-a dus pana in bucatarie si mi-a adus un pahar cu apa si o pastila.

–E pentru durere.mi-a spus serios.Am luat-o si mi-am lasat capul pe spate.Aveam multe intrebari,de la cele mai firesti l;a cele mai ciudate insa nu stiam cum sau cu ce sa incep.Se aseza langa mine si imi spuse.

–M-am descurcat si fara autoritati.privind prin peretele de sticla prin care se vedea orasul.L-am privit un pic ciudat pentru ca nu il intrebasesi nimic insa totusi mi-a raspuns uneia dintre miile intrebari pe care le aveam.

–Nu am spus nimic.i-am zis privindu-l insistenta.Stia ca daca fac asta am nevoie de explicatii.

–Putem vorbi despre asta maine dimmineata?Sunt foarte obosit.mi-a spus ridicandu-se,cascand.

–Nu vrei sa mananci?l-am intrebat.

–Am mancat…mult.mi-a spus zambind.Am dat din cap cu subinteles.

–Si inca ceva…cum a fost la deschidere?l-am intrebat incercand sa nu las o urma de nepasare in urma.

–A fost…bine.mi-a spus inaintand prin intunericul de pe hol.L-am privit pana a disparut de tot si am ramas singura gandindu-ma la atacul de dupa-amiaza si la comportamentul ciudat al lui Tyler.