~Capitolul6.Here we go again…~

Eram deja de 5 ore pe drum,şi am mers fără oprire la insisţenţele domnului Wayne,desigur!Eram fiecare în maşina lui pentru că după faza de la mine de acasă,nu a mai vrut să se afle în aceeaşi cameră sau maşină cu mine,pentru că nu ştia ce aveam să-i fac.Nu trecu mult timp şi văd o benzinărie.Am luat telefonul şi l-am sunat:

–Trebuie să opresc!!am spus cât de irascibil posibil.

–Nu avem timp!

–Dar trebuie să opresc… .m-am miorlăit eu la el,prin telefon.

–Offf…5 minute.

–O să fiu înapoi în 3.am spus sărind din maşină.Am intrat repede în magazin,şi m-am dus la rafturile cu mâncare,doar nu aveam să mor de foame la cât de des opream.Am luat o plasă mare şi am început s-o încarc cu chipsuri,batoane de ciocolata,popcorn,bomboane şi tot felul de prostii care mă ajutau să supravieţuiesc până scăpam de Daniel şi Leighton aia.Când să mă duc spre casă,pe uşă apăru bărbatul din imaginea minţii mele.Adrian.Părea la fel de întunecat şi sobru ca şi ultima dată când l-am văzut.L-am lăsat pe el să se ducă primul la casă dar am văzut că se duce spre baie.Cum era doar o intrare spre băi,după care se despărţeau compartimentele,m-am dus repede la casier,un băiat de vreo 17 ani,şi i-am spus:

–Ai grijă de astea cu preţul vieţii tale!după care am zbughit-o spre baie,lăsându-l pe bietul roşcovan plin de pistrui cu gura căscată.Am intrat în baie şi am aşteptat până a ieşit.Se spăla pe mâini la chiuvetă,şi am venit din spate spunând:

–O igienă sănătoasă prelungeşte viaţa.Nu şi pe a ta.după care l-am luat de gât,l-am trântit de perete,şi l-am ţintuit acolo cu tocul ascuţit din care işea un cuţit.

–Alice… Mă aşteptam să te văd.S-au stricat lucrurile prin Ţara Minunilor sau nu te-au mai vrut protagonistă?a spus încercând să râdă dar eu am apăsat mai mult şi am spus:

–Unde e?

–Cine?

–Niciodată nu ai minţit bine…Ştii că stiu că ştii unde e Leighton!m-am răstit la el,secţionându-i obrazul.A ţipat de durere sau de frică,dar baia era izolată fonic.

–Deci te mai întreb odată…unde e fata?

–Nu-ţi spun nici mort!

–Să încercăm atunci,am spus lovindul cu piciorul în burtă după care cu cotul în faţă,spărgându-i nasul.

–Doar atât poţi?a spus râzând.

–Te vreau în viaţă nenorocitule!am spus ridicându-l de guler,trăgându-i un alt pumn în faţă.

–Gata!!a spus cu ultimele puteri.Îţi spun unde e.

–Dacă mă duci pe o pistă greşită,nici măta nu te mai salvează idiotule!Spune!

–Mai în faţă e o rezervaţie…acolo e şi o staţie de camioane.E în unul din ele…

–Vezi că se poate?am spus scoţând un cuţit din buzunar,mânjindu-l cu sângele lui,mai apoi punându-i-l în mână.Bun băiat,poate mai fac afaceri cu tine,panaramă.am spus ieşind repede din baie,ţipând după ajutor,cum că un bărbat s-a omorât pe holul din baie!Cei care lucrau acolo,s-au dus să vadă ce şi cum,şi eu am plecat lăsând 200$ pe tejghea pentru că a avut grijă băiatul de lucrurile mele.Daniel aştepta nervos afară,pentru că nu mai ieşeam.

–Pot să ştiu ce naiba ai făcut acolo?a spus venind spre mine.

–Cumpărături.am spus arătându-i plasa.

–Am spus 5 minute!!

–Am terminat în cinci minute,dar faptul că aproape am omorât omul care a răpit-o pe Leighton,mi-a luat vreo 15 minute.am zis picând pe gânduri.Faţa lui imediat s-a schimbat şi a devenit calm şi bucuros.

–Eram sigură..efectul Leighton şi-a făcut efectul?am spus ironică.

–S-serios?

–Daa bâlbâitule-pe-moment-din-cauza-iubirii.Hai în maşină,nu avem prea mult timp,am spus  urcând în Audi-ul Q4 al meu.Defapt,am urcat mai repede pentru că nu mai suportam să văd acea faţă de amorez incurabil,şi fericirea că stiam unde e fata lui.Parcă văd că mergem la pomul lăudat şi nu găsim nimic.Am demarat şi am lăsat în urma mea un nor de praf imens,din care s-a ivit Porsche-ul Panamera al lui Daniel.

~Daniel’s point of view~

Era nervoasă,pisicuţa noastră era nervoasă.Trebuia doar s-o urmăresc,să o găsesc pe Leighton,să-i dau ce vrea şi să îmi continui viaţa alături de Leighton,asta dacă va dori şi ea… Opreşte…aici trebuie să ajungem dar..nu e nimic aici,doar un hotel şi o parcare imensă.Se aşteaptă la multă lume…Am coborât din maşină şi m-am dus spre Alice care aştepta nervoasă lângă maşină.

–Poate ar trebui să intrăm,să întrebăm la hotel,ce zici?am spus în speranţa că mă va asculta.

–Ştii…e prima idee bună care îţi vine.a spus după care a intrat în hotel,bineînţeles,cu mine pe urmele ei.Bărbatul de la recepţie ne privea cu blândeţe.

–Ne scuzaţi.am vrea să ştim la ce oră sosesc camioanele?a spus Alice cu o faţă de copil.

–Mâine seară,dră.a spus bărbatul zâmbăreţ.

–Atunci vrem două camere.am spus eu.

–Ne pare rău domnule,dar nu mai avem decât una.a spus acesta arătând spre panoul unde erau expuse de obicei mai multe chei.

–Dar nu e nimeni pe aici.a răbufnit Alice.

–Sunt în reparaţie.a spus bărbatul.

–Fie…a spus ea,plecând să ia sacoşa cu prostii de mâncat din maşină,în timp ce eu mergeam să văd camera,poate avea pat separabil,dacă nu,vedem noi… >:)