Capitolul 1-Cliche

S-au auzit împuşcături doar la o stradă distanţă.Nimeni nu e pe stradă,doar soarele care arde asfaltul fără milă.Din interiorul unui mic butic iese rapid şi zgomotos o tipă.Ţine arma aţintită spre vitrinele întunecate în timp ce urcă în maşina ei ponosită.Cu o cagulă groasă şi neagră pe faţă nu i se pot vedea decât ochii şi părul blond,vâlvoi,atârnându-i mână în talie.

A aruncat pe bancheta din spate sacul plin şi a demarat în trombă spre ieşirea din oraş.Şi-a scos cu o mişcare cagula pentru a putea respira pe căldură şi şi-a aruncat privirea în spate pentru a vedea dacă vine cineva după ea.S-a întors din nou la volan pentru a vedea şoseaua şi a început să râdă,fericită de ceea ce realizase.Tocmai jefuise banca din Godley,Texas.Fără ajutor,fără el.

A condus o bună vreme încercând să dea de el.Ştia că trebuie să ajungă undeva aproape de Joshua,nu să intre în oraş dar să fie pe aproape înainte să îl sune.Ura secretomania asta,ura să nu îl vadă,să nu îl simtă.Ştia că atunci când se vor întâlni totul se va termina,vor fi împreună şi asta o să fie tot.Toate nelegiuirile se vor uita iar ei o vor lua de la capăt în alt stat,departe de Texas. Şi-a aruncat ochii mari,căprui,în oglinda retrovizoare pentru a se da cu ruj şi a-şi aranja claia de păr blond,ondulat.Soarele de amiază îi atingea prin parbriz pielea ciocolatie şi o mângăia.

Telefonul a început să îi sune şi l-a înşfăcat deodată.

–Kyle!

A oprit maşina pe dreapta,în spatele ei formându-se un nor de praf.În telefon se auzea vocea lui.

–Unde eşti?

–Nu ştiu,undeva între… .Habar nu am.Tu unde eşti?

–Am ceva…probleme.împuşcături s-au auzit dar apoi a continuat.O să fiu acolo.Grăbeşte-te.

–Doamne,Kyle!!Ai face bine să fii acolo!Nu îndrăzni,nenorocitule,să mă laşi baltă!Am jefuit o bancă pentru tine,cretinule!

–Şi eu te iubesc,Mia.

–Kyle.Kyle!!!

Tonul de apel îi răsuna în ureche.A închis.Inima îi bătea cu putere şi a decis să pornească în grabă spre locul în care trebuiau să se întâlnescă.Cu viteză a pornit.Nu mai ţinea cont de cine e pe şosea sau ce se întâmpla în jurul ei.Voia să îl ştie lângă ea,teafăr şi cel mai important,viu.

După ore de condus şi plâns a ajuns într-un final,Marginea aceea ruginită de drum,soarele care nu părea să se fi îmblânzit nc măcar cu puţin şi vântul acela uscat,sec.A coborât din maşină şi a păşit spre curbă.Nu era nimeni.Pustiu şi totul se părea că se încolăceşte în jurul ei.

Cu inima grea şi cu durere în suflet s-a întors plângând la maşină.

A trântit portiera şi a dat frâu liber lacrimilor.A răcnit şi a început să se descarce pe volan,ţipând şi lovind tot ce prindea.S-a liniştit şi a încercat să se relaxeze.Poate nu era mort,poate era pe undeva,poate… .Atunci s-a deschis portiera din dreapta şi el s-a trântit pe scaun.

–Ce faci?Consumi benzina degeaba?Ce fraieră poţi fi… .Nu te mai holba la mine,sunt aici,ce mai vrei?Mia… !

O clipă se aşternu liniştea apoi a început :

–Nu pot să cred cât de nenorocit poţi fi!Am crezut că ai murit cretinule idiot ce eşti!!Să fiu a naibii dacă nu o să te omor chiar EU acum!!!

S-a repezit spre el şi l-a luat de gât,sărutându-l,urcându-se în poala lui,scaunul rabatându-se de tot,căzând pe spate.