~Capitolul11:The last time I will touch you ~

–Știi ceva?am întrebat-o eu pe Andres ascunzand nelinistea din sufletul meu.

–Ce anume?

–Nu știu de ce ai întârziat la cursă…

–Din cauza celui mai bun lucru pe care nu l-am avut niciodată…

Raspunsul ei ma facea si mai curioasa iar fata putin ganditoare si usor speriata de ceea ce aveam sa o intreb.

-Ar trebui sa stiu la ce te referi?

-Nu.

-Scurt si la obiect…

-Da….

Incepu sa se uite in pamant putin frustrata de ceva.Imi ascundea ceva.

-Bineee domn’soara Negoiță ce imi ascundeti?

-Eu?Nooo cred ca incurci persoana.Eu?Nu eu nu ascund….

-Tu doar nu imi spui .Corect?

-Ahh…a devenit mai cald aici?Ohh..Ale…mam dezhidratat ma duc sa iau putina apa…de pe holul…primariei….din Bucuresti.

-Foartee amuzant acum intoarce-te si spune ce imi ascunzi.

-…Nimic ,Ale.Serios.

-E legat de piciorul meu corect?Nu iti face griji e doar o zgarietura.

-Ba nu ,nu e Alee…era sa iti pierzi piciorul!

-Da pe dracu,exagerezi.Drama queen.

-BA NU DOCTORI AU SPUS CA NU….

Se opri putin uimita de gafa ce credea ea ca avea sa o comita.M-am incruntat si am stiut ca ceva e putred ca ceva grav o ingrijora.Am spus accentuand cuvintele:

-Doctorii au spus ca nu, ce?

Ea imi evita din nou privirea.

-Andrea!Ce naiba au spus handicapatii aia?

Am tipat destul de tare si am auzit cateva sunete ce sunau ca vocile revoltate ale unor oameni.Usa camerei unde eram doar eu si Andres se deschise si am vazut capul lui Grey si al lui Eric.Inainte sa faca un pas inauntru am spus hotarata:

-Iesiti de aici.Asta este intre mine si ea.

-Nu,a spus Eric intrand venind langa Andres si luandu-o in brate.

-Bine atunci spune-mi tu ce au spus doctorii.

Christian veni langa mine se aseza pe marginea patului si imi lua mana intra lui.Parea ghidat de nu stiu ce instinct de aparare ce il facea sa ma protejeze.Isi inchise pentru o secunda ochii de un albastru electrizant iar ca in ii deschise a spus fara menajamente:

-Nu vei mai putea face sporturi extreme vreodata,nici sa participi la curse.

-Ce?

Ma simteam brusc ametita ca si cum mi-as fi pierdut tot sangele din corp.Din cauza unui amarat de picior?Care nu e pus nici macar in ghips?Ce dracu sunt bandajata nu invalida.

-Mai spune asta o data.Nu cred…ca am auzit bine.

-Ale…nu o sa mai poti concura la curse…a spus Eric.

-E o gluma nu?Incetati,nu imi place cand glumiti asa.Andres spune adevarul,e o gluma nu?

Ea veni langa mine si ma lua de cealalta mana spunand:

-Nu Ale…tu..nu o sa poti sa mai concurezi.Si e numai vina nenorocitului aluia!

-A cui e vina?

-E doar vina lui Luka,nenorocitu ala!

-Stai Andres,cum sa fie vina lui Luka?El nu a facut nimic…

-Ba da te-a convins sa participi la cursa aia tampita ,el acum unde e?Nu are tupeul nici macar sa te viziteze la spital.Si de ce dracu esti asa calma daca erai tu ai fi spart deja scrumiera de langa tine.

-Stop Andrea,nu da vina pe el .S-a intamplat,a fost vina mea aveam prea multa viteza iar curba era prea ingusta. Nu am fost destul de bună pentru a lua curba cum trebuia si am patit asta….cat despre calm…nu are rost sa ma agit si imi place scrumiera asta.

-Da dragut,foarte amuzant dat tu macar te auzi Alexandra? Am vazut de ce esti in stare si chiar crezi ca asta a fost vina lipsei tale de talent?Nu ,ai fost sabotata.

-Grey,nu inteleg de ce esti aici …chestia asta chiar nu te afecteaza cu nimic.Hai ,du-te cu coada intre picioare si pleaca inapoi la viata ta de vis.

El ma apuca de barba si ma saruta fara ezitare.Un sarut lung si dulce ce as fi vrut sa nu se termine prea curand,dar se termina el se desparti de mine iar eu incepusem sa respir sacadat.

-Cine dracu crezi ca esti?Mi intai imi spui sa stau departe de tine ,sa nu fiim impreuna acum ma saruti?Pleaca !Acum,imi face rau numai sa te vad!

El imi ridica barbia in sus si ma facu sa ma uit in ochii lui apoi imi sopti la ureche:

-Sa nu crezi ca o sa scapi de Christian Grey atat de usor.

Imi dadu drumul…si pleca.

-Ce….

-A fost asata?ma completa Andres uimita.

-Nu stiu…Andres,Eric va rog plecati sunt sigura ca aveti multe de vorbit iar eu…as vrea sa fiu un timp singura.

Ei au dat aprobator din cap apoi au plecat in liniste lasandu-ma cu gandurile mele periculoase si inspaimantatoare…Sa nu pot sa mai merg cu Zizoo o saptamana e o tortura dar…tot restul vietii…e un iad.O sa…am inghitit in sec speriata, o sa trebuiasca sa imi iau masina…nu vreau masina eu il vreau pe Zizooo!!!!!

Cu greu mi-am luat piciorul din bandajul ce il tinea atarnat in sus,Am luat carjele de langa pat apoi am inceput sa merg spre iesirea din spital.In fata portii ma astepta Zizoo ca un catel credincios si ascultator ce abia astepta ca stapanul lui sa iasa si sa se joace cu el.Mi-am plimbat mana pe el apoi am scapat un zambet …ce nu putea fi numit zambet am scapat zambetul meu de zambesc-ca-sa-nu-plang .Am incalecat pe Zizoo si am strans coarnele ca si cum ar fi fost ultima data cand aveam sa pun mana pe ele….O lacrima mi-a cazut iar inainte de a putea fi vazuta de cineva am sters-o.Inca purtam o parte din costumul meu de curse…un fel de pantalon scurt si tricou negru lipite ce se mulau perfect pe corpul meu.Am oftat usor.

-Ale!Ce naiba faci?

-Nimic,doar…ma uita la Zizoo.

-Puteai sa te uiti la el si fara sa te urci pe el.

-Sti ca asta ar putea fi ultima data cand ma voi mai urca pe el nu?

-Va fi bine Alee …Va fi bine.

Andres ma imbratisa si atunci am dat frau liber lacrimilor.In imbratisarea celei mai bune prietene ale mele stiam ca voi fi vazuta decat de ea …stiam ca ea ma va proteja ,desi eu sunt cea apriga si rautacioasa…Andres stiu ca ma va apara mereu… pentru ca e Andres.