Respiram cu greu iar brobonelele de transpirație îmi cădeau de pe frunte.Abdomenul mă durea dar nu voiam să mă opresc.Undeva în fundal se auzea vocea lui Sebastian care îmi ordona să mă opresc dar nu l-am ascultat și l-am mai lovit odată.trântindu-l la podea.L-am strâns de gât iar când Emma interveni între noi m-am oprit.
–Bun A,m-ai impresionat… .a spus el ridicându-se.
Pasul apăsat se auzea în ecou și se apropia.M-am dus să-mi iau o sticlă de apă ca să-mi revin după maratonul de 13 ore de luptă.Toți ochii erau ațintiți asupra ușii și am auzit doar un ”Bine” șoptit.
–E în sală de trei zile,și nemâncată de două… .
–Nu-mi mai plânge de milă Sebastian,să nu fiu o povară pentru unii.am răspuns în sictir ridicând sticla la gură fără să mă întorc spre ei.
Același zgomot făcuți de aceeași pași hotărâți s-e îndreptau spre mine.S-au oprit în spatele meu și atunci mă întoarse cu fața spre ea.
–Andres,oprește-te.
Ale mă privea superioară.Deși își făcea griji pentru mine nu mă lăsa mai moale.Mi-am șters fața cu prosopul pe care-l țineam după gât și am plecat spre sala IT a centrului.
–Am spus să te oprești!Cum mai poți gândi în halul în care ești?
M-am oprit și am oftat.
–Tu chiar nu înțelegi,nu?am spus întorcându-mă spre ea.
–Ce să înțeleg?Că vrei să-mi demonstrezi ceva omorându-te?!Faci rău echipei,îți faci rău ție!
–Și mă rog,de când îți pasă dacă mor sau nu?!m-am răstit la ea.
Am observat că încerca să-și țină nervii în frâu așa că răspunse cu calm.
–Țin la toată echipa mea,doar împreună putem reuși într-o misiune.
–Sigur… .am izbucnit eu!
–Ești răspunderea mea. Pățești ceva,pățim și noi,ce dracu e atât de greu de înțeles?!
Eram față în față iar ceilalți se uitau ca la un show la noi.Probabil doar așteptau să ne luăm la păruit și să ne omorâm.Ale făcu un pas către mine iar atunci Mark interveni.
–Wow,stop.Toți avem nevoie de odihnă,nu putem face față la o misiune fiind atât de stresați.
–I-auzi Andres ce spune iubițelul tău.Eu zic să-l asculți.
–NU E IUBITUL MEU!am strigat furioasă la ea.
–Punem pariu că Eric ar vrea să afle despre micul tău incident de săptămâna asta?
Atunci furia mă cuprinse și am răbufnit plesnind-o.Liniștea era asurzitoare așa că mi-am luat tălpășița.Cum îndrăznea să vorbească ea despre ce fac eu.În primul rând nu am vrut să fiu sărutată de Mark și în al doilea rând,îl iubesc pe Eric și numai pe el!
Mi-am luat hainele din vestiar și când am dat să plec m-am lovit de Mark.
–Ieși dracului din fața mea sau o să regreți.am mârâit eu.
Distanța dintre noi era mare dar tot îi puteam auzi inima cum bate tare.
–Îmi pare rău Andres… .
–Andrea.Pentru voi sunt Andrea.Și nu înțeleg de ce mai vorbesc cu tine după ce mi-ai ascuns faptul că faci parte CULMEA din echipa mea!?am spus trecând pe lângă el.
Pe holurile luminate eram doar eu și am putut să alerg nestingherită până jos,la parterul clădirii.Mintea îmi era acaparată de noutățile pe care le primisem.Sincer,cel mai bun lucru din săptămâna asta a fost venirea lui Eric în New York și faptul că înainte să mă închid în sala de antrenamente am petrecut o seară frumoasă doar noi doi,așa cum ar trebui normal.Am luat un taxi care m-a dus până la apartamentul în care locuiam cu el.Îmi era dor de Gats,dar trebuia să rămână în Paris deocamdată.Am urcat scările până la etajul 4 și am intrat repede în casă.
–Andrea!
I-am zărit fața și am reușit să zâmbesc în timp ce înaintam pe hol.Mi-am lăsat rucsacul jos și atunci am simțit cum clachez și aleargă spre mine în timp ce mă prăbușeam la pământ.
M-am trezit pe un pat de spital.Eram singură în cameră iar doctorul era lângă mine.Nu era seară,probabil era aceeași zi dar l-am privit și am întrebat:
–Ce s-a întâmplat?
Mă privi cu ochi sticloși și zâmbi spre mine.
–Cum vă simțiți?
–Ăăă…bine?am spus eu lăsându-mă pe spate.
–Așa ar și trebui pentru că felicitări!Sunteți însărcinată!
Vestea îmi căzu în cap ca un bolovan și am închis ochii acoperindu-mi fața cu mâinile.Nu era adevărat,și chiar dacă era nu era în regulă.Deloc!
Lost in Wonderland 