Capitolul12.

Paşii ei făceau un ecou interminabil pe marmura albă a casei lui,iar scâncetele lui Ren nu conteneau.Viteza de vampir nu o ajuta când era în preajma copiilor,mai ales a lui.Uşa din capătul holului lung şi prost luminat se apropia din ce în ce mai mult,iar infernul pentru ea,avea să se sfârşească.A deschis uşa spărgând-o şi s-a dus drept la Zack,punându-i băiatul în braţe.

–Poftim!a spus ea în sictir.

–Nu credeam că vei face asta.a spus el privind băiatul.Voi avea grijă eu de el,să primescă ceea ce trebuie.a spus punându-l într-un pătuţ.

–Eu vreau doar să îi fac rău ei.a spus dând să iasă pe uşă,dar el a oprit-o,şi i-a aruncat o cutie ceva mai mare decât cea pe care o aveam eu.

–Răsplata.a spus el privindu-l pe Ren.

–Desigur.a răspuns ea cu un zâmbet malefic pe faţă şi cu o sclipire malefică,dar în acelaşi timp obsedată de conţinutul cutiei.În secunda a doua nu mai era acolo.Zack l-a luat pe micuţ din nou în braţe,şi a spus cu speranţă:

–Mama ta va veni după tine,iar dacă va refuza să rămână,nu voi avea altă soluţie.Dar tu,micul meu războinic,tu vei fi cel mai mare vârcolac pe care l-a cunoscut lumea:Renier Vuur.a spus luând de pe o tăviţă de argint,o sticlă cu lapte în care era amestecat şi sângele lui.Orice s-ar întâmpla,Ren nu avea să mai fie om vreodată.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Trebuia să plec,iar faptul că Nathaly îşi arăta slăbiciunea nu era chiar în favoarea noastră.Trăsura mă aştepta şi chiar dacă mă durea,trebuia să plec.Nathaly i-a transmis lui Lestat ceea ce s-a întâmplat,şi se ducea direct la reşedinţa Vuur,pentru a-l recupera pe Ren,chiar dacă era extrem de periculos.

–Nath,promite-mi ceva,te rog.am spus înainte să plec.

–Ce anume?a întrebat încă îngrijorată.

–Promite-mi că vei avea grijă de amândoi,şi că după ce ajung acolo,într-o scrisoare îmi spui de ce mă vor atât de mult.

–Jeaqueline…

–Promite-mi.am spus cu ochii în lacrimi.

–Sigur!Acum du-te că pleacă.a spus ajutându-mă cu bagajele.M-am urcat în trăsură,neştiind la ce mi-am condamnat „familia”.

Nathaly mereu mi-a fost ca o soră mai mare,în care am avut încredere,atât eu,cât şi Lestat.După ce trăsura s-a îndepărtat,Lumen ieşi dintr-un colţ întunecat al casei.

–Ai făcut ce trebuia,surioară.a spus aceasta luând-o de după umeri,dar Nathaly a intrat în casă,aruncându-i o privire plină de ură.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Lestat intră pe proprietatea casei Vuur.De când am fost transformată,ei m-au urmărit.De ce?Deocamdată,aceasta rămâne o întrebare fără răspuns.Casa părea părăsită,dar ştia de la Nathaly că acolo e şi Zack şi Ren.A urcat scările mari de piatră,în formă de spirală şi a intrat pe geam,în camera în care a văzut un pătuţ de copil.Se apropie de el,şi când dădu pătura la o parte,îl luă pe micuţ de acolo.A dat să iasă pe acelaşi geam pe care a intrat,dar cineva îi bloca drumul:Lumen.

–Ţi-a fost dor de mine?întrebă aceasta urcându-se pe pervaz.

–Nicio clipă.a spus Lestat strângându-l pe Ren şi mai mult în braţe.

–Aşa dragul meu frate,ţine-l în braţe,pentru că va fi ultima oară când o vei face.a spus începând să râdă,aruncând în camera plină cu mobilier de lemn,uşor inflamabil,o torţă în flăcări,după care dispăru la fel ca de obicei.Cei doi erau înconjuraţi de flăcări,şi Lestat fiind vampir,nu putea trece prin ele,mai ales cu Renier în braţe.Prin minte îi trecură toate secolele trăite,toate crimele pe care le-a făcut,tot timpul petrecut cu Nathaly şi cu mine,şi acum,trăgea de timp,să aibe mai mult,pentru fiul său.

De departe,Zack împreună cu Lumen vedeau focul,şi simţeau sfârşitul celor doi.Zack,după toate planurile făcute pentru Ren,renunţase în favoarea plăcerii trupeşti pe care i-o oferea Lumen,iar Nathaly putea vedea infernul în care îl lăsă pe Lestat şi pe Ren.

Eu deja mă gândeam la momentul în care voi putea să-l ţin în braţe pe Ren,să-l laud şi să-i spun cât de repede a crescut,momentul în care îl voi săruta din nou pe Lestat,şi momentul în care vom fi din nou aproape o familie.