~Capitolul 5-Bury me~

–Nu te grăbi atât de tare Aman.Am venit să-mi iau fata înapoi.a spus Christian pășind în lumina lunii dezvelindu-și privirea demonică,pătrunzătoare.

–Și ce te face să crezi că ți-o voi da?a spus el pregătindu-și arcul din nou,ochindu-i inima.

–Nu trebuie să ne-o dai,o putem lua și așa.a spus Damian trosnindu-și degetele pregătindu-se de bătaie.

Atmosfera era înnăbușită iar deodată se auziră zgomote de pași.

–Nu Christian!!am țipat așezându-mă între el și Aman.

–Safwa… .a șoptit el lăsând arcul jos iar atunci Damien l-a prins de mâini.

–Gata lunaticule,hai s-o terminăm cu asta!a spus împingându-l spre ușa care dădea în curte pentru a-l omorâ.

–Nu Damian!strigă Nathaly.Mai avem nevoie de el pentru a o salva pe Jeaqueline.

–Dar ce e în neregulă cu ea?a spus arogant.

Nathaly veni spre mine și-mi sfâșie corsetul iar rana mea începu să pulseze și să mustească,eliberând un fum necăcios după ce mi-a dat la o parte cârpa cu aghiazmă.

–Ce dracu…?a spus apropiindu-se de mine ca să vadă rana mai de-aproape.E cumva…

–Spiritul pierdut?Da.

Am încercat să mă acopăr și să-mi pansez rana dar m-am fript la deget.

–Lasă-mă pe mine.a spus Christian bandajându-mă.

–Deci,cu ce ne poate ajuta el?a spus Damian din nou,privindu-l pe Aman cum îi arunca priviri pline de ură din cauză că i-au rupt arcul.

–Știe un leac,și e singurul din neamul lui care mai practică așa ceva.

–Oh Nath,magia neagră o practica și mama,de ce crezi că a fost decapitată?a spus Christian încercând să mă acopere de ochii curioși ai lui Aman.

–Pot să o fac eu?am întrebat serioasă.Pot să o fac,plus că… .

–Dalya?

Cu toții ne-am îndreptat privirile spre Aman care venea spre noi hipnotizat.Nathaly încercă să găsească un pretext de a fugi de lângă noi dar el a sărit și a prins-o de mână.

–Nathaly?a spus Damian aproape șoptit.

–Dalya…!Te-ai întors,exact așa cum ai promis!a spus sărutând-o.

–Hei hei hei,amice!a spus Damian și i-a ars un pumn lui Aman de l-a dărâmat pe podea.

–Ce dracu e asta Nathaly?

–Eu…eu,mie îmi… .

–Las-o baltă!Știi,credeam că te-ai schimbat,dar pe dracu,nu ai făcut-o!Dacă nu ar fi viața ei în joc,m-aș căra dracu de aici.Să mergem sus!

O priveam pe Nathaly cu milă,și simțeam fiecare junghi din inima ei.Mâna lui Christian mă cuprinse de mijloc și mă conduse spre camerele noastre.Pentru că Damian mă proteja pe mine,a ales săă doarmă în aceeași cameră cu mine și Christian pentru a spori securitatea.

–Nu trebuie să faci asta.am spus către Damian.

–Hei,ți-ai făcut rău singură,ce te face să crezi că nu îți vor face și alții?

–Nu la asta mă refeream.E vorba de ea,nici nu știa că se va întâmpla asta!Te iubește handicapatul secolului care ești!

–Hei,nu ai niciun drept să-mi vorbești așa și nici să o aperi.Știu eu ce știu… .

–Asta tot nou te absolvă de ce ai spus!am strigat după el asigurându-mă că mă aude dar am primit în schimb de la el doar ușa camerei mele trântită.

Mă simțeam vinovată.Vinovată pentru că Damien mă numise motivul principal pentru care mai stătea lângă Nathaly.Aveam să mor de vină înainte ca inima să-mi fie absorbită cu totul așa că am coborât încet scările.În lumina difuză se conturau siluetele ei și a lui Aman,iar discuția lor părea aprinsă.

–Nu o putem lăsa să plece.La sfârșit o vom avea și va fi toată a noastră.

–Dar prietenii tăi?Sunt cam curioși.

–Nu-ți fă griji pentru ei.Dacă Xavier își ține pliscul și nu spune nimic,atunci scumpule,lumea va fi a noastră.

Speram ca acele cuvinte să nu fie adevărate.Am ieșit în lumina slabă iar ochii celor doi m-au încolțit.

–Jeaqueline… .

–Tu?am spus îngrozită.M-ai vândut ca pe o bucată de carne?Lestat a avut dreptate când mi-a spus despre tine!am spus furioasă.

–Nu dragă,nu e ceea ce pare!

Cuvintele ei răsunau într-un spectaculos ecou de cuvinte și îmi invadau mintea.Mă simțeam copleșită,moale și slabă.M-am prăbușit pe balconul care atârna deasupra magaziei pline cu lăzi de lemn.M-am târât în timp ce ntahly încerca să-mi șteargă mintea și când am ajuns pe margine,mi-am dat drumul,căzând în gol,trupul fiindu-mi străpuns de miile de așchii și sulițe de lemn de trandafir.

–Jeaqueline!am auzit în surdină strigătul disperat al lui Christian iar ultimul lucru văzut au fost ochii de onix de care m-am îndrăgostit care mă priveau stingându-mă.

Maria_by_kittrose

10 gânduri despre &8222;~Capitolul 5-Bury me~&8221;

  1. Pingback: Capitol din maraton! | Lost in Wonderland

  2. Pingback: Capitole de ramas-bun! | Lost in Wonderland

  3. Buna, cand pui capitolul 6 din volulmul 3 al colectiei Urmasii lui Lestat? Te rog sa imi raspunzi cat mai curand! Iti apreciez mult povestile!

    • Salut!
      Momentan sunt putin ocupata cu proiectul fotografic insa imediat ce il stabilizez ma voi ocupa si de povesti.
      Din cate observ,esti noua pe pe blogul meu,nu?Te invit sa arunci un ochi si asupra povestilor YA de pe acelasi blog :*
      Desigur,cand ai timp te rog sa dai un like si un share paginii mele de facebook https://www.facebook.com/emotionpicturesan?ref=br_rs .
      Multumesc mult.
      Referitor la intrebarea ta,cel mai probabil o sa postez pe la inceputul vacantei,sper sa te mai tina ocupata celelalte lucruri de pe aici pana atunci.Pupici :**

      • Nu sunt tocmai noua, ti-am citit povestea Urmasii Lui Lestat impreuna cu toate capitolele si mi s-au parut minunate. Ma bucur ca vei continua volumul 3 . Va mai exista si un Volum 4 din Urmasii Lui Lestat. P.S Ti-ma dat share pe facebook! :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s