Capitolul 4:How I changed your life

-De ce tocmai Paris?

-Nu e romania.

-Dar nici spania nu e romania dar nu sa dus acolo mama.

-Ce are Parisul Alex?

-E Paris ,asta spune tot.

-Majoritatea fetelor ar fi incantate ca merg in Paris.

-Ei bine eu nu sunt.

-De ce?

Paris = iubire , iubire = o amintire urata, amintire urata =Christian Grey ,amintirea lui Christian Grey+Paris=o Ale nervoasa … dar doar nu o sa ii spun asta mamei nu?In schimb am ales sa mint:

-Nu vreau sa o vad…

-Pe Andrea?

-Da.Ti minte a plecat cu coada intre picioare dupa ce a dat de greu.Crezi ca imi place sa imi amintesc acea zi din depozit?

-Sa intamplat acum un an scumpo.Uita si treci si tu peste.

-Usor de spus greu de facut.

-Alexandra,mama afisa privirea ei serioasa si incordata, tu esti ceea ce esti si fiind ceea ce esti nu trebuie sa te lasi afectata de evenimente…minore precum asta.Trebuie sa te duci dupa ea si sa o aduci in America.

-Bine ,credeam ca o sa trebuiasca sa raman in Paris.Ihhh ce cosmar…

Mama nu sia miscat privirea concentrandu-se la pilotatul elicopterului.Era imbracata normal si pot sa spunc a ii statea destul de bine cu perechea de ochelari si castile destul de mari.Am zburat ceva vreme apoi intr-un final,multumesc lui Dumnezeu ,am aterizat.

-Aici ai adresa ei si cativa bani ,mama mia inmanat un plic destul de gros.

-Te duci in Évreux pana la urma?

-Da ,fiul unui miliardar de acolo este convins ca cineva vrea sa il asasineze.

-Si tu trebuie sa il pazesti?

-Nu trebuie sa inspectez casa ,sa vad daca sau pus microfoane sau ceva de genu.

Am dat din cap apoi am plecat dar nu inainte de a murmura un “succes” cu jumatate de gura.Am coborat apoi m-am urcat intr-un taxi ,multumesc lui dumnezeu ca stiu franceza ,sau cum spune fratele meu “pariziana” uneori e asa de dulce …dar uneori…e uneori.Taximetristul ma dus in fata casei lui Andres iar euu i-am dat banii si am iesit rapid.

Nimeni nu ma urmarea si vreau sa afle cat mai putine persoane ca snt la Paris.Am intrat in cladire si am urcat pana la apartamentul lui Andres. Statea la aparatmentul numarul 24 ,nu am batut la usa sau sa sun la sonerie ,in schimb m-am pus in genunchi in fata usii am scos o agrafa de par din buzunar si am deschis usa fara sa fac nici cel mai mic zgomot,cum am fost invatata.Pasind precum o felina am urmat vocile lui Eric si lui Andres ce mau consus in sufragerie.M-am ascuns dupa tocul usii .Eric statea pe canapea si Andres in picioare la o distanta cat de cat acceptabila fata de el.Mi-am dus mana dreapta la barbie si am apasat pe in mic butonas aproape insesizabil de pe ceasul meu argintiu.Capacul de stilca se ridica in sus formand un unghi de 90 de grade cu ceasul .Pe capac aparu niste linii rosii ce formau o tinta .Lmba lunga a ceasului sa mutat instantaneu la 12 iar limba mica sa ridicat in sus.M-am uitat prin liniile rosii de pe capacul din sticla al ceasului si l-am tintit pe Eric.Am apasat iar butonul cel mic si limba mare a ceasului a zburat si sa infiipt in gatul lui.

Ochii i se marira iar corpul i se contracta .Isi dase capul pe spate si intr-un final la o nanosecunda lesina.Andres se duse la el panicata crezand ca a facut un infart sau mai stiu eu ce.Eu m-am dat putin mai in fata si m-am sprijinit de tocul usii incrusisandu-mi mainile la piept si picioarele si rezemandu-mi capul de tocul usii afisand un zambet sarcastic.Andres nu era atena la mine si tot il scutura speriata pe Eric.Mi-am dus mana dreapta la buze si am fluierat apoi am duso inapoi in pozitia initiala.

-Ale!a tipat speriata.

-Hai ,nu mai face astata caz i-am dat doar o doza mica de tranchhilizant doarme si el putin,am spus aratandu-i ceasul si limba lipsa.

-Tu ai facut asta?!

-Dap.

-De ce?!

-Ar fi fost o povara sa trebuiasca sa ii sterg memoria dupa.

-La ce te referi?

-Ce ?Doar nu crezi ca lar lasa cineva cu memoria intacta dupa ce ar afla ce suntem.

-Ce naiba spui acolo Alexandra?!

-Stai,am pufnit,tu nu sti sau e un joc de teatru foarte bun?

-Ce dracu ar trebui sa stiu?

Am simtit cum zambetul imi dispare diind inlocuit de o linie dreaptasi serioasa.Mi-am indreptat coloana apoi i-am spus:

-Avem de discutat.

Andres sa uitat la Eric speriat apoi la mine.

-Dar nu aici…nu putem sa ne asumam riscul asta…Haide.

-Unde?De ce?Ce facem cu Eric?

M-am dus la el si i-am pus sticla de bautura in mana.

-O sa creada ca a adormit de la alcol.O sa mergem undeva unde nu ne va auzi nimeni si vom putea discuta linistite.

-De ce as veni cu tine?

M-am intors de ea si i-am zambit intr-un oarecare fel …trist.

-Pentru ca nu ai de ales.

I-am dat la o parte o suvita de par apoi mi-am atins “accidental” inelul de nasul ei facandu-l sa emane un miros ce o a dormi instant pe Andres.Ea isi inchise ochii si dadu sa cada insa am prinso de mijloc si am puso pe canapea.Mi-am dus mana la cercelul ce servea si ca telefon si am spus:

-Nous avons besoin d’une voiture.Maintenant!

~Dupa 20 de minute~

Andres statea pe scaunul din fata mea inca inconstienta.Ochii au inceput sa i se inchida si sa se deschida incet.Scosese un oftat apoi  isi puse mana dreapta la cap.Cand ma vazu de partea cealalta a mesei din fier stand cu mainile incrucisate pe scaunul incomod ma fixa cu privirea plina de furie.Mi-am inchis ochii si am spus fara sa ii deschid si leganandu-ma usor pe scaun facand ca picioarele din fata sa nu atinga podeaua:

-Poti sa spui ce vrei camera asta e antifonica.Tot ce spui aici ramane intre noi.

-Unde dracu suntem?

-Sub turnul Eiffel.Aici este unul din sediile spionilor din Franta.

-Ce?

-Sa ti-o spun pe sleau.Eu ,mama ,tata,mama ta ,tatal tau si tu ,toti suntem spioni.

-Nu pe bune ce se petrece?

-De ce naiba crezi ca te-ai afla aici daca nu am fi spioni.Eu nu glumesc .

Zambetul ii disparu si incepu sa a priveasca serioasa.

-Asa e mai bine.Revenind ,mama mi-a spus ca trebuie sa te duc in America si ca vei fi cu mine in echipa.Probabil vrea sa iti incepi adevaratul antrenament de spion.

-Ce…

-Lasama sa termin.Vom fi antrenate sa fim spioane ,eu deja sunt antrenata de un an dar se pare ca mama ta a decis ca in acel an in care ai fost la Paris sa te distrezi.Ei bine,distractia sa terminat si trebuie sa iti incepi antrenamentul.Vom ppleca azi din Paris .

-De ce?De ce trebuie sa ple de aici?

-Pentru ca acolo ne vom face antrenamentul.

-Si de ce nu il facem aici?

-Pentru ca acolo am o echipa cu care m-am obisnuit si cu care lucrez de un an .Nu pot arunca asta la gunoi pe un moft deal tau.

-Oh…sa inteleg ca iti e bine cu ei…

-Bine pe dracu ,nu ii suport pe cocalarii aia si pitipoancele alea ordinare ,dar suntem o echipa asa ca nu am de ales decat sa ii suport si sa tac …pentru moment.

-Chiar crezi ca voi accepta asta?

-Da ,am spus alecandu-ma peste masa si privindu-o in ochii ei verzi,nu e decizia noastra .Am fost nascute si antrenate intr-o familie de spioni.Destinul nsotru e deja decis.Cand ai de gand sa te impaci cu ideea sa bati in usa.

M-am ridicat de la masa si am plecat din camera lasandu-o devastata pe Andres…Sunt o catea.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Capitolul 4:How I changed your life&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s