❈Capitolul I:This is the end!❈

~În urmă cu 16 ani~

Aerul rece de toamnă îi bicuia faţa fetei de 19 ani cu aceeaşi duritate ca şi cuvintele ce îi răsunau în continuu în minte,doar că pe lângă ele,vântul era plăcut.Stropi de ploaie se amestecau cu lacrimile ce curgeau neîncetat din ochii obosiţi de atâtea nopţi nedormite.Tot ceea ce clădise,tot,se prăbuşea în faţa ochilor ei iar ea avea mâinile legate.Inima ei nu mai reprezenta un întreg,era acum doar un ciob din ceea ce fu demult,un dar pe care EL nu a ştiut să-l păstreze.Apa din băltoaca în care doar ce călcase se împrăştia peste asfaltul încins de soarele verii ce părea că nu mai păleşte,iar şuviţele ei răzleţe ţopăiau în colo şi-ncoace ca unei fetiţe ce se bucură,dansând,în ploaie.Ştia că se aruncă în gol,fără plasă,însă dragostea fu atât de oarbă încât…distruse tot!Mai avea puţin până ajungea la hotel,unde se putea linişti cu ajutorul omului care deşi a făcut-o să sufere atât de mult,a iubit-o de o mie de ori mai mult.Împinse uşa cu forţă,lăsând urme pe mocheta vişinie,reuşind să prindă un lift gol în ultimul moment.După ce se închiseră uşile aurii,se rezemă de peretele liftului şi îşi lăsă trupul să alunece până jos,dând drumul lacrimilor amare să o inunde din nou.

Un zgomot îl avertiză că are un musafir,dar nu se aştepta să o vadă pe ea.Sătea pe jos,rezemată de peretele liftului,şi nu reuşise să mai facă nimic până să ajungă la el.Veni repede să o ridice,să o ajute dar ea continua să plângă.A luat-o în braţe,în stilul miresei,iar ea şi-a lăsat capul pe umărul lui,încă plângând cu sughiţuri.Nu îi păsa că se uda leoarcă,îi păsa numai de ea,şi de inima ei care a fost săgetată de atâtea ori cu săgeţi îmbibate în otravă.O ţinea în braţe,şi i-a presărat un sărut pe frunte,iar atunci ea şi-a îndreptat privirea spre el.Cele două perechi de ochi căprui s-au întâlnit iar odată cu ea,o scânteie a provocat un incendiu ce mai tărziu avea să ardă tot.Mâinile lor se găsiră,iar atingerea lor fu electrică.Strânsoarea devenea din ce în ce mai puternică iar distanţa dintre chipurile lor era din ce în ce mai mică,până buzele lor au început un tango pasional.El a tras-o mai aproape de el,lipindu-i corpul ud de al lui.Şuviţele ude erau lipite de capul ei,prins între mâinile lui mari ce o ţineau prizoniera sărutului lor.Îi şoptise în timp ce fruntea lui o atingea pe a ei că nu o va mai lăsa niciodată să plece,că el e singurul care o iubise şi o iubeşte cu adevărat,că ar face orice pentru a-şi repara greşelile din trecut,iar ea îngădui un „Da..”şoptit privindu-i buzele cum un vânător îşi pândeşte vânatul,mai apoi a sărit pe ele,pentru a le devora.Mâinile ei se încolăciră în jurul gătului lui,iar el o prinse de coapse,picioarele ei stând în jurul mijlocului lui,Au dat buzna în camera lui,uşile trântinduseră de pereţi,iar ei s-au afundat înte cearşafurile satinate,unde trupurile lor au devenit unul,uniţi de iubirea ce a fost încuiată în inimile lor prea mult timp…

~După 2 luni~

Era atât de fericit!Simţea în adâncul lui că ea e cea care putea ţine pasul cu viaţa lui zbuciumată,că ea era ce care îl va iubi şi zi şi noapte fără a-i cere asta.Trebuia să se întâlnească cu ea la podul pe care acum doi ani,i-a dat primul sărut.Avea un buchet frumos de trandafiri ciclame într-o mână,şi inima sa în cealaltă,reprezentată de un inel frumos,ce merită să aparţină unei persoane pe măsura frumuseţii lui.După 10 minute de aşteptare,a primit însă un mesaj,unul care i-a alungat zâmbetul sincer şi plin de iubire de pe buze:„Chuck,îmi este foarte greu să fac asta,dar e spre binele nostru.Nu mă înţelege greşit,te iubesc,ultimele luni au fost nemaipomenite dar a intervenit ceva foarte grav,ceva ce ne-ar putea apropia definitv sau ne-ar putea despărţi pentru eternitate.Aleg să nu ştiu ce variantă ai fi ales aşa că…Adio Charles Bass,sper să nu mă urăşti,pentru că dacă vei face asta,nu aş mai putea trăi.Te iubesc!Blair…„.Spera că e o glumă.Unul din jocurile iubitei lui,cea care îl făcea să vrea să trăiască!De ce nu înţelegea că orice s-ar fi întâmplat,el ar fi fost acolo pentru ea.Şi-a ridicat privirea întunecată de tristeţe spre valurile învolburate de vremea urâtă de afară,şi a aruncat buchetul de flori,înnecându-l aşa cum ea a înnecat dragostea lor.Cutia în care se afla inelul a păstrat-o,pentru că era singurul lucru pentru care chiar îşi dăduse inima,iar ea o distrugea.Cu timpul s-a închis în el,consumându-şi viaţa cu droguri,băutură şi femei uşoare,devenid în scurt timp,ceea ce nu vruse niciodată:copia fidelă a tatălui său.