Capitolul5.Runing away…

M-am ridicat incet,rezemandu-ma de perete,tinand in mana pistolul care aproape il omorase pe Ian.Ma uitam cand la pistol,cand la trupul care incerca sa se reidice de pe mocheta sangerie pe care nu se observa baltoaca de sange care iesea din mocheta cand paseai pe langa el.Ce ironie a sortii:eu trebuie sa il protejez si am ajuns sa il omor.Am iesit ascunzand pistolul,si mi-am aranjat parul si hainele pentru a nu da de banuit.Stiam ca in ochii celor care treceau pe langa mine,paream o dama de companie care a iesit cam sifonata de la un client insa asta era.

Am urcat in masina si am demarat.Aveam sa dispar ceva vreme de p-acolo.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~Dupa 7 luni~
Soarele stralucea pe cer.Vantul imi flutura şuviţele din părul auriu proaspăt vopsit.Conduceam în cea mai mare viteză spre oraş,înapoi.Şapte luni mi.au fost de-ajuns să mă scape oarecum de vină.Speram ca totul să se fi rezolvat de la sine însă chiar şi eu mă îndoiam de asta.
Ştiu,a fost probabil cel mai prost plan pe care l-am avut vreodată însă am riscat şi acum probabil am pierdut.
Am parcurs cu uşurinţă străzile până am ajuns în faţa clădirii în care locuiam.Am urcat scările aurii şi am ajuns cu liftul în faţa duplex-ului meu.Am băgat cheia în broască şi am răsucit-o de câteva ori după care am intrat repede înauntru.
Jules a sărit pe mine,şi cu greu l-am dat jos pentru a lua câteva acte care îmi vor trebui când am auzit nişte bubuituri în uşă.Nu am vrut să deschid şi am continuat să caut în sertarul din birou când loviturile puternice se auziră din nou,mai tare.Am dat de paşaport,permisul de port armă şi alte acte de proprietate asupra unor case din Europa când uşa de la intrare zbură din balamale şi doi agenţi intrară peste mine.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
A început sfârşitul.Nori negri învăluie prezenţa luminoasă a zorilor.Ce se întâmplă?Unde sunt?Nu sunt persoana care să-şi pună astfel de întrebări pentru că nu sunt potrivite caracterului meu însă pentru orice există un început.Picăturile de sânge cad în băltoaca formată sub mine.Îmi simt încheieturile grele,la fel şi gleznele.Încerc să mă mişc dar…nu pot.Imposibil!!Un sunet ce se aseamănă cu un clinchet îmi spune că sunt atârnată de o bară,cu capul în jos şi mâinile legate de picioare cu lanţuri,condamnată la o moarte lentă.Am închis ochii încercând să blochez picăturile de sânge ce se scurg din apropierea tâmplei stângi să-mi intre în ochi.1…2…3,Poc.Uşa se deschise iar camera fu umplută de lumină.În dreptul uşii se formase o siluetă bărbătească dură după cum se uita la mine.Nu am reuşit să îi văd faţa,dar venea spre mine,şi deodată acul rece pătrunse adânc în vena jugulară.
M-am trezit.Ochii,pleoapele îmi sunt grele din nou.Mi-am încordat gâtul şi am simţit cum îmi pulsează locul unde am fost înţepată şi am gemut de durere.Degeaba am încercat să fug dacă tot pe mâna lor am ajuns.
__welcome_to_the_hellmouth_by_isaiahks-d49t9vw
Uşa se auzi din nou,probabil eram supravegheată.Paşii greoi şi asurzitorul ecou provocat de betonul armat de sub mine îmi făceau capul să bubuie.Băltoaca de sânge se făcuse şi mai mare şi probabil deja eram vineţie în obraji când,cu o lovitură violentă,cad direct în băltoacă.Mânjită de sânge şi de praf,ochii mă usturau.Mâinile îmi erau inflamate fiind agăţată ca o halca de carne într-un abator de mai bine de 3 zile.Eram prea ocupată să îmi ajut trupul să-şi revină,decât la cel care mă eliberase.Mi-am ridicat capul şi printre şuvitele îmbibate în sânge,l-am putut vedea pe EL:JAMES JARVIS.
Vroiam să-l iau la întrebari însă expresia lui mă făcea să mă dispreţuiesc ca fiinţă,ca agent.
–Ţi-ai revenit?se auzi vocea lui gravă.Doar l-am privit şi acesta enervat că nu a primit niciun răspuns mă apuca de braţ smucindu-mă şi m-a dus într-o camera mult mai luminată.
Anunțuri

10 gânduri despre &8222;Capitolul5.Runing away…&8221;

  1. Pingback: Santa’s Presents! | Lost in Wonderland

  2. Ce frumoos. Acum sper să lămurești și multele detalii lăsate încă într-un mister, până să pui cap acestei superbe povești. Aștept nextul și sper să nu fie ultimul. Sincer, mi-a plăcut mult de tot. Felicitări, ești extraordinară.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s