Capitolul7.Keeps gettig better

~~În Argentina~~

–Idioţilor!Cum aţi putut să pierdeţi aşa ceva??Evan o să mă omoare mai ales că nu o să poată scăpa de blondă fără să se afle în presă…La naiba!Ar trebui să vă iau gâtul!a ţipat Teresa la cei doi care au încurcat bagajele.Erau legaţi de scaune iar ea le flutura un cuţit pe sub bărbie.

–Bine,mă calmez…Deci,cine se oferă primul?Dacă nu avem voluntari,aleg eu unul dintre voi… .a spus ea enervată peste putinţă dar tocmai atunci a sunat Evan.

–Da scumpule…a răspuns ea cu o voce mieroasă.

–Cállate y escucha.Christina está conmigo y quiero apresurar el tiempo.(Taci şi ascultă-mă.Christina e cu mine şi vreau să grăbim termenul)

–Detalles.(Detalii)a spus Teresa punandu-şi o mână în şold.

–Esta noche lo haré … Si dice que sí, todavía un plan establecido, si no … Nuestra diva decir adiós a Max …(Diseară o voi face…Dacă spune DA,vom rămâne la planul stabilit,dacă nu…diva noastră îşi va lua la revedere de la Max)

–Seguro esperamos una llamada de usted tan pronto como sea!Beso!(Sigur!Aştept un telefon de la tine cât mai curând.Te pup!)
a spus Teresa închizând telefonul.

~~L.A.~~

–Ah ce mă enerveză finţa asta!a spus Evan aruncând telefonul pe pat.

–S-a întâmplat ceva scumpule?întrebă Christina venind spre el.

–Nu.Nimiic ce ar putea-o deranja pe frumoasa mea… a spus săritând-o încet.

–Mmm,ce s-a întâmplat de eşti atât de bine.dispus?a întrebat ea privindu-l destul de ciudat.

–Vreau să îţi dau ceva.a zis scoţând o cutie bleu-marin micuţă din buzunar.

–Evan…ce e asta?a întrebat agitată.

–Deschide-o.a spus întinzândui-o.

Ea a luat cutia şi a deschis-o încet după care şi-a pus mâna insinctiv la gură.Înauntru era un inel de argint ce avea ca model o floare de rubin.

–Deci…ce zici?a spus Evan presând-o.

–Nu!se auzi o voce din uşa camerei.Max stâtea în parg uitându-se cu ură spre Evan şi cu speranţă spre mama lui.

–Max…pot să-ţi explic.a spus Christina dar Max deja era pe scări,fugind din casă cu placa de skatebord.

–O să îi treacă,va fi bine.a spus Christina întorcându-se spre Evan care încă aştepta un răspuns.

–Ei bine?

–Desigur!Da!a spus sărindu-i în braţe.

~~La hotelul unde stă Cellya~~

–…şi atunci Kevin,managerul meu,a devenit celebru.

–Frumoasă modalitate.Poate mă învaţă şi pe mine.am spus râzând.

–Din câte ştiu,nu prea îi place să-şi împartă secretele cu oamenii.

–Atunci zic pass.am spus lăsându-mă pe spate în scaunul meu când se uită la ceas,după care se ridică.

–Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine.Uite numărul meu în caz că nu ne vom mai întâlni.Cu bine…Max?

–Nu,Cellya.am spus confuză.

–Nu…ştiu cum te cheamă dar…e Max!Hei,Max!!a spus făcându-i cu mâna unui adolescent cu părul răvăşit,şaten-roscat cu ochi albaştri.

–O Doamne!El e fiul Christinei Rutler?

–Da,chiar el.Ce faci omule?a spus Ethan dând mâna cu Max.

–Am vrut să vin pe la tine dar ţi-am văzut maşina parcată afară.Tu ce faci?

–Prieteni noi.a spus arătând spre mine.

–Aaa,scuze.Eu sunt Max Rutler.

–Cellya Alvarez.am spus dând mâna cu el.Părea un puşti de treabă,dar chipul i s-a întristat după ce s-a întors cu faţa la Ethan.

–Ai păţit ceva?Stai la masă cu noi!i-a ordonat Ethan.

–Dacă nu deranjez…a spus uitându-se la mine dar eu i-am zâmbit şi i-am spus că nu e nici o problemă.Cei doi au vorbit minute-n şir dar nu mă deranja prezenţa lui deoarece îl ţinuse pe Ethan mai mult cu mine,lucru ce mă bucura enorm.

–Şi cu ce te ocupi,Cellya?mă întrebă Max încercând să se ţină departe de problemele pe care le avea.

–Sunt debutantă.În muzică.i-am spus în timp ce mă uitam şi la Ethan.

–Super!Poate aranjez ceva cu mama!a spus bucuros.

–Aaa,defapt…mama ta se cam ocupă de debutul meu.

–Şi mai bine!Înseamnă că ne vom vedea mai des.a spus râzând.

–Sunt sigură de asta!am spus râzând cu el.

–Hei!I-a gata…Max,nu te-am invitat aici ca să-mi furi partenera de cafea,ok?a spus Ethan ironic.

–Ştii,dacă nu te înţelegi cu el că e cam căpos,îţi fac eu cunoştinţă cu câţiva prieteni.

–Desigur.Cum voi avea probleme fii sigur că la tine voi apela.am spus stârnind râsetele celor doi băieţi de la masa mea.

–Dră.Cellya.A venit limuzina pentru dvs.a spus Alfred zâmbindu-i lui Ethan.

–Ok.Cred că trebuie să plec.am spus ridicându-mă de la masă.În faţa intrării în hotel m-am oprit şi m-am uitat la ei,făcându-le cu mâna,apoi am plecat înainte să roşesc.
Max se uita la Ethan şi îl privea pe Lonley Boy cum nu-şi mai ia ochii de la intrare,chiar şi după câteva secunde după ce am ieşit din hotel.

–Frate…nu mai face aceeaşi greşeală pe care ai făcut-o cu tipa nebuă.Chiar dacă era aşa,o iubeai şi cred că şi ea,aşa că,nu da cale liberă altui director de ospicio,bine?

–Max!Cellya nu e nebună.

–Cu atât mai bine!

–Dar tot simt că ascunde ceva…