În sfârșit orele s-au terminat după 1000 de ani.Era plăcut să simți din nou că ai un program și că viața ta nu e chiar atât de haotică pe cât pare,deși chiar este.Toată ziua nu am dat nici de Mark nici de Ale.Mi se părea ciudat felul cum am fost lăsată baltă de amândoi,la fel și acea ”întâlnire cu șefii de clasă” plus că noi aveam doar un șef de clasă,nu o mie.
Nu voiam să mă duc acasă,sau în apartamentul lui Ale,voiam să mă plimb mai mult prin New York,să-l descopăr atât de mult cât îmi permite timpul.Am luat un taxi și i-am spus să mă ducă în Central Park iar în câteva minute eram acolo.Liceul era undeva în centru,și puteam ajunge oriunde voiam de acolo.
Mi-am dat seama că nu cunosc locul așa că m-am plimbat mai mult timp pe toate aleile până am dat de un loc liniștit : o bancă sub un cireș înflorit.Mi-am dat geanta de școală jos și mi-am luat cartea pe care am cărat-o după mine la școală să o citesc.Nimeni nu era prin preajmă iar lucrul ăsta îmi aducea aminte de casă,de Paris și de Eric.Pentru o clipă m-am oprit din citit dar m-am gândit că e bine.
Nu știu cât timp trecuse,dar frigul se simțea.Mi-am smuls ochii din carte și am văzut cerul roșu.Nu mai simțeam nici foamea,nici oboseala.Probabil am și ațipit o clipă.Mi-am dat jos picioarele de pe bancă și m-am întins.Era aproape ora șase și nici un telefon.Deodată am auzit un foșnet și mi-am luat poziția de atac.Înainte de a ieși de pe alee am sărit asupra lui și l-am prins de gât.
–Mark?am întrebat surprinsă.
–Oh nu!Nu mă omorâ !a spus el râzând.
I-am dat drumul apoi m-am îndreptat spre bancă și mi-am strâns lucrurile.
–Deja pleci?
–S-a întunecat și probabil Ale mă caută.am mințit eu.
–Obișnuia să te caute.a spus și el destul de încet dar deajuns de tare cât să aud și eu.Mi-am îndreptat privirea spre el și l-am privit cu ochi mari.
–De unde… ?
–Am ghicit.a spus adâncindu-și mâinile în buzunare.Mergem?E destul de frig,ai dreptate.
–Sigur.am spus punându-mi geanta pe umăr.
Ceva era în neregulă cu el,deși părea prietenos,mi se părea și periculos.
–Unde stai?mă întrebă la câteva minute după ce am pornit la drum.
–Cu Ale,nu departe de aici.
–Și treci prin fața cofetăriei ”Holy sweets”?
–Probabil.am spus eu râzând la auzul numelui.Ce e ”Holy sweets”?am continuat.
Se opri din drum cu o expresie șocată și după ce-și duse mâna la inimă a exclamat:
–Nu știi ce e ”Holy Sweets”!?!
–Hei,doar ce am ajuns aici de…o zi!!
–Atunci trebuie să mergem acolo!
Mă luă de mână și mă duse cu viteză spre ieșire.Am traversat două străzi apoi am făcut la stânga pentru a ajunge pe bulevardul apartamentului lui Ale.
–Aici e!a spus oprindu-ne în fața unui magazin pe care ”Holy sweets” avea aripi.
–Ăăă…wow?am spus confuză.
–Hai,ăsta e cel mai super magazin de dulciuri și fie vorba între noi,am 23 de ani!
–Eu am 19.am spus cu jumătate de gură.
–Cu atât mai mult ar trebui să intrii.Haaaaai,fă și tu ceva nebunesc în NYC,Lia… .
Am stat o clipă pe gânduri.Comisia Academiei de Balet avea să mă omoare dacă pun ceva pe mine dar…la dracu!O singură viață am… .Am oftat destul de zgomotos apoi am împins ușa de sticlă și am intrat într-un magazin extraordinar!De la cele mai vechi rețete până la cele mai noi rețete de dulciuri,toate erau acolo!Nu am putut să mă opresc din explorat,toate arătau delicios și nu m-am putut decide asupra unul singur fel… .
–Îmi trebuie toată viața pentru a afla toate gusturile astea!!
–O ai!a spus Mark privindu-mă.
–Mă simt ca un copil mic.. .am spus roșind.Ce-mi recomanzi?
Se uită o clipă prin jurul lui apoi se duse fix la un borcan plin cu ciocolată.A scos pe o farfurioară câteva tablete mici și veni spre mine.
–Ce e asta?am întrebat curioasă.
–Gustă doar.
M-am uitat neîncrezătoare spre el apoi am luat o tabletă.Ciocolată cu chilli.Nu m-am putut abține din a o savura și i-am stârnit un mic chicot.
–Preferata mea!De unde ai știut?
–După caracter… .
–Sincer,m-am cam săturat de Macarons.am spus râzând.S-a făcut târziu!am spus luându-mi geanta.
–Permite-mi să te conduc.
–Nu e nevoie!Chiar vreau s-o fac.Plus că locuiesc chiar mai încolo.
Am zâmbit și am acceptat.A avut dreptate,nu știu cum am ratat locul ăsta… .Oricum,la câteva blocuri distanță trebuia să ne oprim din nou,pentru a urca în apartamentul meu.Al lui Ale.
–Mulțumesc că mi-ai arătat o mică parte din New York,am spus în timp ce urcam scările blocului.
–A fost plăcerea mea,Andrea.
Mi-am mușcat buza de jos și zâmbind am început să caut cheile pentru a intra dar nu am reușit căci îmi ridică bărbia pentru a mă vedea și mă sărută.Nici nu am știut cum să reacționez prima dată apoi l-am împins și mi-am trecut mâneca peste buze.
–Nu Mark!am spus.
–Dar ești singură… .
–Și asta nu înseamnă că mă arunc în brațele oricărui bărbat.Plus,e viața mea privată și e treaba MEA ce fac cu ea.Și pe cine primesc în ea.Noapte bună Mark.am spus trântind ușa care făcu puțin zgomot.
Am urcat repede scările de rușine că am lăsat asta să se întâmple.Din nou.Mă întrebam cum poate avea încredere Eric în mine după toate astea… .Am deschis repede ușa apartamentului și am văzut lumină în living.Mi-am lăsat geanta jos în hol și am strigat:
–Ale,mor de foame!Ce vrei,indi sau… .
M-am oprit când am pășit în living.Pe canapea se afla Ale,Christian și un bărbat mai în vârstă decât Christian cu cel mult zece ani.Am amuțit apoi am zis încet.
–Hei… .și am zâmbit spre ei.Bărbatul de lângă Grey îmi părea cunoscut dar am preferat să tac decât să fac o gafă.
Ale se ridică și veni spre mine trăgându-mă în bucătărie.
–Ne scuzați domnilor.a zis ea.
După ce a închis ușa și s-a asigurat că nu suntem auzite s-a răstit la mine:
–De ce mama naibii ai lipsit de la antrenament?!
–Poate dacă nu dispăreai la ”ședința de urgență cu șefii de clasă” eram acolo… .am spus furioasă răspunzându-i.
Lost in Wonderland 