Tocurile mele răsunau pe holul gol al liceului.În braţe ţineam nişte hârtii pentru viitoarea colaborare între mine şi Ike.Mintea îmi era o oală fiartă,clocotită de nervi care stătea să se verse.Dintre toţi frate!Dintre toţi!Am deschis uşa clasei în care trebuia să mă întâlnesc cu el şi l-am văzut cum stătea cu picioarele pe o bancă,fumând.
Am trâmtit documentele pe catedră pentru a-i atrage atenţia.S-a îndreptat de spate şi m-a studiat din cap până în picioare înainte de a spune ceva.
–Nu ştiu ce crezi tu despre “alianţa” asta însă eu o iau foarte în serios.Nu am de gând să-mi distriug viitorul,tot pentru ce am muncit atâţia ani doar din cauză că tu… ce faci?am spus văzându-l că se apropie mai mult de mine.
Stăteam rezemată de catedră când a ajuns în faţa mea.Parfumul lui împreună cu fumul de ţigară mă făcea să leşin.M-a urcat pe catedră şi şi-a pus mâinile de o parte şi alta a mea.Mi-a atins cu nasul ascuţit gâtul până a ajuns la ureche unde mi-a prins lobul între buzele lui,dar nu m-a muşcat.Acum mâinile lui mi-au prins spatele pentru a mă trage mai aproape de el.Mâinile mele şi-au făcut loc către prohapul lui şi l-au deschis în timp ce scoteam un sunet de plăcere.Buzele noastre nu s-au atins,semn că nu era nimic legat de afecţiune între noi,pur şi simplu atracţie fizică.M-am lăsat pe spate,suprafaţa tare a catedrei rănindu-mă,şi şi-a lăsat mâna să ajungă sub fusta mea scurtă.Simţeam cum lenjeria alunecă după mine.Buzele lui au căzut la baza gâtului meu şi sânii mei au fost prinşi cu putere în mâinile lui.Spatele lui a căzut pradă unghiilor mele,şi l-am zgâriat.Mâinile lui au ajuns jos,trăgându-mă spre el.Atunci s-a împins în mine cu toată fiinţa lui.A repetat mişcările crescând intensitatea până la epuizare.
–Allexis… .Allexis!
–Da.am spus uitându-mă la mine,ştiind că ceva era în neregulă.El era în…bancă?Ce dracu se întâmpla cu mine?Acum aveam fantezii cu Ike?
–Păreai…pierdută.
–Nu a fost aşa.am spus punându-mi ochelarii de vedere pentru a citi documentele aduse.
–Ţi-a plăcut?
–Poftim?am întrebat întorcându-mă spre el.
Avea acea privire de golan în el,care ştia multe dar nu voia să lase să se vadă asta.
–Allexis,nu eşti cine cred eu că eşti,şi nici eu nu sunt ceea ce credai că sunt.
–Ike… .
–Stai liniştită.apropiindu-se de urechea mea.M-am protejat.a spus prinzându-mi iar lobul urechii între buzele sale,apoi plecând.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Stăteam în pat chinuită de lucrurile întâmplate astăzi.Ce dracu se întâmplase până la urmă.Eram chiar atât de jalnică încât nu mi-am dat seama de diferenţa dintre realitate şi fantezie?
M-am răsucit pe o parte şi am reflectat asupra cuvintlor lui:”nu eşti cine cred eu că eşti,şi nici nu sunt cine crezi că sunt”.Acum e şi filozof?Sau oare…a descoperit singura mea slăbiciune?Singurul lucru sensibil la “Păsările de noapte”.Dar oare e posibil?E posibil să-mi poată…controla mintea?
Lost in Wonderland 