~Capitolul 5.Troubles ahead.~

~~Heath’s POV~~

M-am trezit cu o durere imensă de cap,întins pe pat ,iar pe ici-colo câteva picături de sânge.M-am sprijinit în cot și m-am uitat prin cameră.La naiba,cheia!Prin fața ochilor mi-a trecut întreaga zi de ieri și când am ajuns,am tras de placa de parchet,am scos-o cu grijă și am deschis cutia.Cheia era la locul ei.

M-am speriat pentru o clipă pentru că Ace ar face orice doar pentru a-i fi lui bine.

Mi-am tras cămașa peste cap și am rămas la bustul gol.Trebuia să cobor la micul dejun,s-ar fi întrebat cu siguranță de ce nu am apărut.Mi-am căutat repede una nouă dar nua m apucat să o îmbrac pentru că a intrat ea.

–Ăă,îmi pare rău,am venit să mă prezint dar văd că e un moment…cam prost.a spus studiindu-mă.

–Nu,deloc.am spus punându-mi cămașa pe mine.Probabil arătam caraghios cu părul răvășit,descheiat la guler și pur și simplu nearanjat.

–Eu sunt Blaine Douval.

–Contele Heath van D’Austin.am spus sărutându-i mâna.

–De ce eu aflu de tine abia acum?a spus puțin amuzată după episodul de ieri.

–Presupun că ai fost absorbită de frumusețea și farmecele fratelui meu iar pe mine pur și simplu nu m-ai observat.am spus întorcându-mă cu spatele la ea,preocupându-mă de butonii care nu intrau pe gaică.

–Dacă vrei să fii observat,trebuie să faci ceva!a spus ea luându-mă de mâini,ajutându-mă.

–Niciodată nu a fost vreun concurs între noi dar el mereu s-a purtat așa și presupun că am rămas în urmă.De tot.am spus zâmbindu-i ca și când totul ar fi bine.Deși nu era.Sunt sigur că fratele meu te face fericită și sper să fiți așa mereu.am spus rupând tăcerea dintre noi care devenea mai apăsătoare.

–Da,mai vedem noi,Heath.a spus sărutându-mă pe obraz,apoi plecând.

Mi-am luat sacoul,mi-am aranjat cravata,mi-am lăsat părul așa cum era pentru că îmi stătea mai bine decât cum îl făceam eu de obicei și am fugit pe scări.Am intrat în salon,am salutat lumea fără să privesc pe cineva în ochi și m-am așezat lângă tata.

–Ai întârziat.a spus el pe un  serios,privindu-și farfuria.

–Îmi pare rău dar a fost o noapte destul de…intensă.am spus aruncând ocheade spre Ace care mânca în liniște,lângă el aflându-se și Blaine.

–Înțeleg.a spus tata prinzându-mă cum mă holbam aproape la Blaine și probabil a fost prea târziu.

–Nu,nu e ceea ce…

–Astăzi va lua ceaiul cu noi fiica baronului Chardenoir,Nicole.Sper că vei avea plăcerea de a o însoți pe parcursul acestei întâlniri.

L-am privit pe Ace cum râdea pe sub mustăți și pe Blaine care mă privea atentă,apoi am răspuns.

–Desigur tată.și am schițat un zâmbet cât de cât acceptabil.

Masa a continuat în liniște,tot ce se mai auzea fiind zăngănitul furculițelor pe farfurii sau a lingurițelor în ceștile de ceai.Gândul că trebuia să mă văd cu Nicole mă înfiora.Dacă îmi era frică de un lucru înafară de tata,expediții periculoase,vânători,jafuri,crime,răpiri,vampiri,lupi,fantome și morți vii,acela era Nicole Chardenoir.

***

Razele soarelui mă orbeau stând la masa din curte,lipită de mine fiind Nicole.Câinele ei mă ura la propriu.În fața mea era Blaine,lângă ea tata,apoi Ace și baronul Chardenoir.

–Oh Heath,mi-a fost atât de dor de tine!Nici nu știi cât de frumoasă e Franța.Ar trebui să îmi fcai o vizită curând.a spus ea dând parcă mai tare din evantaiul din care săreau pene.

–Sigur.am spus eu încordat,încercând să nu mă înnec cu vreun fulg.

Tata și baronul discutau intens,dar fără să îi auzim noi și câteodată își mai aruncau câte o privire spre noi.

–Se pare că ți-au pus gând rău.a șoptit Ace aplecându-se spre mine,apoi râzând.

Îmi venea să-i trag una în față chiar acolo,dar m-am abținut și m-am ridicat,dezechilibrând-o pe Nicole care aproape a căzut de pe scaun.

–Mă scuzați,dar eu mă retrag în camera mea.O după-amiază plăcută.am spus și m-am întors pe călcâie,aproape fugind către ușă,auzind-o pe Nicole cum mă strigă disperată.

Am trântit ușa,m-am sprijinit cu spatele de ea și am oftat.Tata va fi enervat la culme după ce va pleca baronul și…ea,așa că mai bine mi-aș face un plan.

Am zbughit-o pe scări spre dormitorul meu și m-am oprit.Ce făceam?Oh da,îmi salvam fundul și plecam din casa asta de nebuni pierzând titlul,banii,moștenirea,casa,pe Blaine… .Dar trebuia s-o fac.

Am rupt placa de parchet și am îndesat cutia cu cheia într-o geantă,mi-am pus câteva schimburi și o armă,având sabia prinsă la brâu.Pe vârfuri am ieșit din cameră și am trecut pe lângă ușa întredeschisă a lui Ace.Cutia de bijuterii a lui Blaine era deschisă pe măsuța de toaletă și am intrat.Am privit miile de pietre prețioase cum străluceau în lumina soarelui care apunea.Am luat un lănțișor cu un rubin și am plecat.

M-am dus spre grajduri iar acolo l-am văzut pe Arthur,îngrijitorul lui Hades.

–Bună ziua.Vă pot ajuta cu ceva?a spus el văzându-mă pregătit d eplecare.

–Pune șaua pe Hades.Acum!m-am răstit eu la el.Băietanul de 15 ani se conformă și îl pregăti pe Hades de drum lung.Am încălecat pe el și am spus:

–Și ar mai fi ceva…nu m-ai văzut,bine?am spus aruncându-i o pungă destul de mare cu bani din aur.

–Aveți grijă domnule!

Am dat bice până nu am mai văzut conacul.Totul avea să se schimbe.Altă viață,alt nume,altă naționalitatea sper.Habar nu am încotro mă îndrept!

~~Author’s POV~~

În grădină răsună nechezatul lui Hades iar asta atrase atenția invitaților.Ace și tatăl lui se ridicaseră de pe scaune pentru a vedea ce se întâmplă în timp ce Nicole și Blaine priveau totul neștiind ce se întâmplă.

–Ce este?a întrebat baronul.

–Fratele meu tocmai a crescut.a spus Ace luând o gură din băutura lui.Însă habar nu are că este vânat pentru Cheie.