Capitolul 5.Goodbye…

grief_by_solair-d36k1oy

–Condoleanțe dră,ne pare rău de ceea ce i s-a întâmplat tatălui dvs.

–Mulțumesc.am murmurat eu,privind gravura cu numele tatălui meu pe monumentul de piatră.Din poză îmi zâmbea calm și mă privea cu dragoste.Lângă monumentul lui era cel al mamei.

–Din nou împreună… .am șoptit ca pentru mine,lăsând o lacrimă să cadă.

–Robin.se auzi din spatele meu.Nu mi-am ridicat privirea,nu avea rost.Îmi pare rău că trebuie să treci prin asta.

Kristen se așeză pe vine și își puse o mână pe spatele meu.Dintre toți prezenți acolo,doar două persoane contau cu adevărat:ea și Jay.

–Kris,am spus,după ce a fost tata omorât,am descoperit ceva.

–Ce anume scumpo?

–Un bilet.am spus scoțându-l din sân.A citit și nu a știut ce să spună,nici eu nu am știut ce să spun.Mama ascundea ceva?am întrebat în sfârșit.

–E complicat Robin.

–Mi-am pierdut mama la naștere,acum și pe tata,ce poate fi mai rău de atât?am izbucnit eu.

Și-a îndreptat privirea spre pământ și a oftat.Deci era adevărat.Trăisem aproape 19 ani în minciună… .

–Mama ta,Mel,era urmărită,chiar șantajată.a spus privindu-mă.Biletul este asemănător cu cele pe care le primea ea.

–Adică persoana care îi făcea ei asta,mă confundă cu ea?

–Cred că e ceva mai mult de atât.Nu știu cu ce ne confruntăm însă până aflu…ar fi bine să ai casa sub urmărire.

–Nu crezi că exagerezi?Până la urmă,mama nu a pățit nimic din asta,nu?Eu am…omorât-o.

–Nu mai spune nimic.Casa va fi păzită de un grup de oameni pe care îi voi alege chiar eu.Nu am de gând să mai vin pe aici cu un sicriu,bine?

–Bine.

S-a ridicat și a plecat.Eram singură,doar eu și părinții mei.O familie fericită… .Am privit biletul din noou și un strop mare de ploaie căzu exact pe el.Mi-am ridicat chipul și l-am îndreptat spre cer,adulmecând aerul.

–Știu că știi că sunt aici.

M-am întors și l-am privit pe Jay care stătea cu mâinile în buzunare.

–Hai în casă,nu vreau să răcești.a spus aplecându-se.

–Știi că nu răcesc.am spus apucându-l de mână.

Îmi era dor de prietenul meu,cel vechi,fără secrete și forme ascunse.Îmi era dor de viața mea.Nu am realizat când am început să plâng și m-a strâns în brațe.

–Gata,hai în casă.a spus conducându-mă.

În casă totul era pustiu,luminile erau aprinse peste tot iar noaptea se așternea peste ea.Mi-am tras un scaun și m-am așezat pe el.Jay vorbea la telefon,mulțumea pentru servicii bla bla bla.Mi-am pus mâna la frunte și mi-am lăsat capul să cadă pe masă.Nu realizaseși cât de mult mă extenuaseră lucrurile petrecute în ultimele zile.

–Mă duc să fac o baie!am strigat și el mi-a făcut semn cu mâna cum că a înțeles.

Am urcat scările,și pe holul mic tocurile mele răsunau destul de tare.M-am oprit pentru o clipă și m-am uitat spre fereastra dinspre pădure simțind o prezență ciudată.Normal,am dat vina pe oboseală.Am ajuns în camera mea,mi-am luat niște haine mai comode decât rochia neagră mulată,fără mâneci și lungă până la genunchi.În fața oglinzii din perete mi-am dat drumul părului roșcat,lung până la mijloc și mi-am dat jos celelalte bijuterii.Am aruncat pantofii undeva prin cameră și am pornit spre baie.

Apa caldă îmi îmbrățișa trupul nevoiaș și mă făcea să mă calmez.Vârfurile părului îmi erau înmuiate și se lipiseră de spate și de sâni.Am ieșit din duș iar când am vrut să șterg oglinda de abur,pe ea era scris :”Nu ești singura care știe secretul lui Jay.”

–La naiba!am spus ștergând mesajul cât mai repede.

–Rob,ai ieșit de la duș?am auzit vocea lui Jay de pe partea cealaltă a ușii.

–Da,nu intra,acum mă îmbrac.am spus grăbindu-mă.

Am ieșit asigurându-mă că nu am lăsat nimic în urmă.

–Hei!a apărut Jay de nicăieri.

–Să nu mai faci asta niciodată!am spus eu pe un ton amenințător.

–Te-am auzit…ăă…țipând și am zis să vin să văd dacă ești bine.

–Sunt bine.Îmi trebuie doar un somn bun și mâine voi fi bine.

Am plecat spre camera mea și m-am urcat în pat,pregătindu-mă de somn.Ceva nu era în regulă.Nu am țipat când am văzut mesajul iar Jay a spus că…

–Eu plec.l-am auzit spunând pe Jay care se sprijinea de tocul ușii.

–Deja?am spus neștiind cum să continui.

–E destul de târziu Robin.a venit spre mine și s-a așezat pe marginea patului,sărutându-mă pe frunte.

–Da,așa e.am spus surprinsă de gestul lui.Jay,am vrut să-ți spun ceva dar nu am găsit momentul potrivit iar ăsta pare destul de bun.

–Ce e?

–Îmi pare rău că am reacționat în felul ”ăla” în pădure,ieri.

–Nu-i nimic.a spus el zâmbind.Ne vedem mâine.

sharing_secrets_by_anxiouspineapples-d5ptisq

3 gânduri despre &8222;Capitolul 5.Goodbye…&8221;

  1. Pingback: Capitol! | Lost in Wonderland

  2. Hai că m-am şi speriat de spaţiul ăla mare gol. Credeam că-ţi baţi joc de mine. :))) Şi nu am cum să nu am o lectură plăcută şi uşoară, cum ne-ai dorit, atunci când îţi citesc capitolele. Foarte tare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s