~Capitolul 4:The judge~

L-am privit cum iese pe ușă.Cum îndrăznea să mă urmărească și să mă pună la zid?Era casa mea!Franco va muri pentru asta… .Am turnat într-un pahar niște scotch și am luat o gură,dar m-am enervat apoi am dat cu el de pământ,spărgându-se în mii de bucăți.De ce a trebuit să mă întâlnesc cu el acum?!Viața mea era atât de frumoasă și liniștită iar din câte îmi amintesc,ultima dată când ne-am întâlnit am sfârșit prin a-i înfige sabia în el.

Am pornit hotărât spre curte dar pe hol m-am întâlnit cu Avery.

–Ți-au revenit cumva puterile de vampir și nu știu eu?

Am luat-o de mână și m-am întors în salon,după care am închis ușile.I-am făcut semn să stea pe canapea și i-am spus:

–Ace a fost aici.

Mă privi o clipă după care clipi de câteva ori și a spus:

–Tipul de care m-am lovit pe scările din față arăta și mirosea exact ca tine.

–S-a deghizat în mine iar azi dimineață…am plecat spre ruinele conacului.

–Poftim?!

–Acolo m-am întâlnit cu el,și ne-am luat la trântă iar acum m-a urmărit și ei bine…știe cine sunt.

–Heath!!Ai pus întreaga rezervație în pericol!Ace e un vampir…

–Dar nu știe nimic,iar eu voi avea grijă să rămână totul așa.Deocamdată trebuie să aflu cu cine mai e și ce îl face să acționeze,de ce a ajuns la ruine tocmai azi.

–Va vrea răspunsuri.Dacă nu acum,tot le va cere cândva.

Am sărutat-o ușor pe buze și am întrebat-o:

–Kaleb este bine?

Mi-a zâmbit și mi-a răspuns:

–Doar ce l-am pus la culcat înainte să ”dai” peste mine.

–Hai la culcare atunci… .am spus luând-o de mână,conducând-o spre dormitor.

*

M-am trezit devreme a doua zi sperând ca Ace să nu-și facă apariția prea curând.Am privit pe geam activitatea celorlalți oameni prinși în timp alături de mine.Tropotul unor pași grăbiți mi-au captata atenția și atunci m-am întors spre ușă iar un băiețandru de cinici ani mi-a sărit în brațe zâmbind fericit:

–Tati!!a strigat ținându-mă de gât.

–Kale,ești gata pentru astăzi?

–Da,daa!!a strigat el vesel sărindu-mi din brațe.

–L-am pus pe Anghel să-mi pregătească șaua dublă ca să te iau cu mine.Va fi distractiv.

–Mami,mami!Astăzi merg cu tata la plimbare cu căluțul!

Avery intră pe ușă îmbrăcată într-o rochie înfoiată verde smarald și cu părul prins într-o parte.M-am apropiat de ea și mi-am încolăcit mână după talia ei și am sărutat-o ușor în timp ce Kale se învârtea în jurul nostru.

–E fericit când petrece timp cu tine.

–Și eu sunt.Ar trebui să fiu mai mult timp prin preajma lui dar acum când Ace…

–Ace!!!a spus micuțul învârtindu-se apoi căzând în fund dar ridicându-se rapid râzând.

–Nu știu ce să zic… .Poate nu mai este așa o amenințare.

Am privit-o puțin confuz și am spus:

–Cu Ace trebuie să avem mereu grijă.

–Sigur… .a zis ea când l-am luat pe sus pe Kaleb și am plecat cu el la subraț.

–Paa mamii!!

L-am lăsat jos pe Kaleb și el fugi drept la Anghel care l-a pus în șa.M-am urcat în spatele micului titrez care nu stătea locului și am ieșit pe poarta rezervației . Hades era același,blestemul l-a afectat și pe el… .Mi-am alungat gândul ăla imediat și am dat bice,iscându-i lui Kaleb chicote.

De când a apărut el am simțit că trebuie să mă concentrez mai mult pe familie și pe siguranța noastră,de aceea am instruit sutele de gărzi de corp și paznici.Rezervația era visul nostru,al celor trei visători idealiști care au sperat să conserve bucata lor de lume.Nu-mi imaginez cum ar fi dacă am rămâne singuri… .

–Tati,ai grijă!!l-am auzit pe micuț strigând și am tras de căpăstrul lui Hades,acesta oprindu-se.În fața mea era un cal alb,iar pe el era… .

–Ace!!

M-am uitat la Kaleb care striga către fratele meu cu mâna întinsă fără să-l cunoască.El se apropie de noi și a spus:

–Heath… .apoi zâmbi către fiul meu și a zis:Tu trebuie să fii uimitorul Kaleb van D’austin.

–De unde…?

–Copii știu mai multe decât credem noi.

Mi-am adus aminte ce spunea mama :”Copii când sunt mici,cunosc toate secretele lumii…”.Am tras aer în piept și m-am uitat către Ace.

–Noi mergem la o plimbare.Ai dori să ni te alături?

–Desigur.a spus el întorcându-și calul,urmându-ne.

–Ce vrei să știi?l-am întrebat într-un final.

–Cine e fata aceea roșcată?

L-am privit și am oprit brusc,zguduindu-l puțin pe Kaleb care se clătină.Nu era pozibil… .Nu avea de unde să știe de Blaine doar dacă…Charlotte… .Dar nu ar vrea să facă așa ceva,pentru că l-ar pierde.

–Mi-a bântuit visele de 150 de ani,și simt că o cunosc.

–E doar o străină.Chipul ei angelic îți rămânea în minte chiar dacă o vedeai doar o singură dată.am spus eu nepăsător.

–Heath…frate…simt că e ceva mai mult de o străină… .

–Nu e… .am spus grăbind pasul,înaintând cu Hades,lăsându-l în spate pe Ace.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s