❈Capitolul III:First day of nightmare❈

Alarma sunase devreme.Din nou.M-am trezit somnoroasă,cu părul ciufulit şi cu o faţă de parcă văzuseşi o stafie!Am dat cu pumnii în salteaua pufoasă şi m-am dat jos din pat,şi cu viteza luminii stinse,am ajuns la baie.Ei bine,după ce am ieşit,s-a schimbat foaia.Din cămăruţa destul de încăpătoare a ieşit o fată civilizată,cu păru castaniu cu reflexe roşcate prins într-un coc franţuzesc,cu câteva şuviţe rebele lăsate libere,machiată discret,îmbrăcată cu o cămaşă de culoarea untului ce avea broderii bleumarin,cu mânecă scurtă,şi cu o fustă cu talie ce ajungea până sub sâni,şi ea tot bleumarin,încălţată cu nişte botine negre.Avam pandantivul de la mama la gât,ca de obicei,ce avea gravat pe el un „C”şi un „B”,cel mai probabil de la numele meu,Charlotte Blake.Mi-am luat geanta cu cărţile de şcoală,şi am coborât în salonul mare şi încăpător.Tata,acum un om prosper de afaceri,fost adolescent rebel,stătea în capul mesei,studiind atent ziarul de azi.M-am oprit pentru câteva secunde şi am tras aer în piept,după care mi-am continuat drumul şi m-am aşezat la masa extrem de lungă.Tata nici nu şi-a ridicat privirea din ce citea,doar a schiţat un „bună dimineaţa Charlie” şi şi-a văzut de treburile lui.L-am privit câteva minute în şir.Eram o norocoasă că îl aveam ca tată.Era un om superb din toate punctele de vedere iar mama a fost o norocoasă că l-a găsit.Ochii lui atât de albaştrii erau concentraţi asupra ziarului,iar părul său blond închis se deschidea la razele soarelui.O atingere uşoară pe umăr mă trezi la realitate,iar când mi-am întors privirea,am zâmbit şi i-am sărit în braţe,strigând:

–Unchiule Chuck!iar el îmi răspunse la îmbrăţişare,simţindu-l cum râde la reacţia mea.

–Hei franţuzoaico!Eşti gata de Constance?a spus ridicând o sprânceană,făcându-mă să râd.

–Sunt gata pentru orice!Doar sunt Charlie Archibald!am spus începând să râd,el acompaniindu-mă.Aveam anumite momente în care simţeam că semăn mai mult cu el decât cu tata,dar erau destule momente,chiar foarte multe,în care puteam să spun că sunt copia fidelă şi castanie a tatălui meu.

–Petrecerea ia sfârşit chiar acum!se auzi glasul mamei,care se apropia cu paşi repezi de noi.Îţi trecu mâna peste umărul lui Chuck,după care traversă camera şi îl sărutase pe tata,acesta răspunzându-i.Eu am început să râd iar Chuck m-a înghiontit făcându-mă să mă opresc.Ne-am aşezat la masă iar micul dejun fu destul de amuzant,având pe cineva care se punea la mintea mea.

Chuck trebuia să mă ucă la şcoală,eram clasa a IX-a aşa că nu era nevoit să mă ducă de mână până la intrare.Ne.am urcat în limuzina lui,şi am demarat spre şcoală.Mama îi spuse tatei,imediat după ce am plecat:

–Nate,cred că petrece prea mult timp prin preajma lui Chuck.Doar ştii ce fel a fost după nunta noastră,şi nu vreau ca fiica mea să experimenteze aceleaşi lucruri!

–Blair,va fi bine.Charlotte e o fată încăpăţânată,isteaţă şi foarte ambiţioasă.Şi în plus,nu cred că Chuck va face aşa ceva,ţine la ea ca la fiica lui!

–Da…Ca la fiica lui.a repetat ea după el.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ajunşi în faţa şcolii,limuzina se opri,iar privirile a mii de copii se aţintiră asupra limuzinei,ştiind foarte bine că este a lui Chuck Bass.Când m-am dat jos,mă urmă şi el,trezind mult mai multe suspiciuni asupra noastră.Avea afaceri în apropiere,aşa că prefera să facă o mică plimbare până acolo.Zâmbi,şi mă sărută pe frunte,iar mai apoi plecă.Am rămas acolo câteva secunde până când un băiat brunet cu ochi albaştrii a dat peste mine,iar o fată din spate,care alerga spre el,strigă:

–Humphrey!!Stai naibii pe loc!având o faţă destul de furioasă.Acesta îşi ridică repede cărţile de pe jos şi plecă,ea ajungând în faţa mea,strigând încă o dată.

–Hei,tu!a spus venind ameninţător spre mine,eu dându-mă în spate cu câţiva paşi.Ochii ei verzi-cenuşii mă priveau periculos şi se răsti:

–De ce nu l-ai oprit?!a spus ea şi aproape toată lumea se uita la noi.

–Hei!Nu-i vina mea că iubitul fuge de prietena nebună!am spus făcând-o să se dea înapoi.Fata mă privi uimită,şi după câteva secunde începu să zâmbească.

–Tu trebuie să fii nou-venita!a spus ea zâmbind în continuare în timp ce băiatul de mai devreme se apropie de noi.

–Mda…aşa se pare.am spus privindu-i nesigură pe cât de stabili mental erau.

–Eu sunt Evan Humphrey.a spus băiatul brunet cu nişte ochi azurii fermecători.

–Humphrey?Ca pe scriitorul Dan Humphrey?am spus uimită.

–Exact.E tatăl meu.a zis mândru.

–Ahh,mai termină!a spus fata de lângă noi.Eu sunt Lauren Dalgaard.

–Fiica Serenei van der Woodsen?am spus eu şi mai uimită.

–Exact!Mama a fost foarte bună prietenă cu Blair Waldorf-Archibald.Este o femeie extraordinară!Tu,cine eşti,cine îţi sunt părinţii?

–Ăăă..am spus eu încurcată.După scena de mai devreme nimeni nu avea să mă creadă că sunt fata lui Nathaniel Archibald,aşa că am zis:

–Mă numesc Charlotte Blake Bass,iar tata…e Charles Bass.am spus.Mama a murit la naştere…

–Ooo,îmi pare rău a spus Lauren părându-i rău.

–Cred că ar trebui să ajungem la ore.a spus Evan în timp ce clopoţelul suna ca un nebun.Cei doi au luat-o înainte iar eu am rămas mai în urmă,gândindu-mă că ce spun nu e defapt adevărul.